Noaptea este pentru scriitori, pentru bloggeri 👌 am dreptate? Presupun că majoritatea care au un blog, chiar și la început de drum, scriu noaptea… și cei care scriu cărți, probabil tot noaptea scriu.
De ce? Pentru că atunci ești doar tu cu tine. Doar eu cu mine. Atunci ne auzim gândurile, vine inspirația în locul lui Moş Ene, atunci dispare zumzetul de peste zi. Atunci suntem liniștiți, relaxați, avem acel moment cu sinele nostru. Atunci dispar grijile de peste zi. Te gândești eventual la ziua de mâine, dar momentul tău de liniște și inspirație domină. Ziua îți stabilești subiectele sau formulările pentru ce scrii noaptea. Abia aștepți să vină noaptea, să fie liniște, toți să fie în lumea viselor, mai puțin tu. Te gândești toată ziua la cum îți vei pregăti la noapte un ceai cald sau un pahar de lapte cald și te vei așeza comod și îți vei așterne gândurile în nenumărate articole pe blogul tău. Și de multe ori, noaptea îți vin alte idei de subiecte, și nu vrei să le pierzi. Publici un articol, iar restul le scrii ca și ciorne, inspirație pentru următoarele zile. Noaptea este magică pentru mulți dintre noi, noaptea vine cheful de muncă, de treabă. Ne putem numi păsări de noapte? Sau cum se numește toată schema asta? Schemă în care ziua suntem somnoroși și obosiți, fără chef de nimic, iar noaptea ne apucă cheful de scris etc. Și scrii, și scrii, și scrii, și tot scrii, până îți obosesc ochii. La final, adormi liniștită și mulțumită că ai făcut ce ți-ai propus. A doua zi o iei de la capăt și tot așa. Totul devine o rutină, un mod de viață în care dormi mai puțin de 8 ore pe noapte, ceea ce nu este deloc sănătos pentru un om. Dar sincer, eu prefer așa, să fiu diferită de restul, să mă bucur de ceea ce îmi place atunci când restul dorm, să fiu în oaza mea de liniște, să pot să scriu și să adoarmă Moş Ene înaintea mea.
Câți dintre voi se regăsesc în acest articol? Abia aștept să citesc comentariile voastre 💜 oameni dragi mie, don’t worry, be happy 😍 faceți ce vă place, oricând și oricum doriți!
